M-am reorientat profesional la 30 de ani, pana atunci am lucrat în domeniul financiar. Am fost pasionata de matematică, pană într-un punct critic pentru mine, undeva în clasa a 9-a. Dar, vă povestesc despre asta cu altă ocazie. Am ales acest drum pentru că sunt preocupată de comportamentele oamenilor, mai exact de ce se află in spatele comportamentelor. Bineînțeles, în primă fază această dorință și curiozitate de a cunoaște comportamentul ființei umane a avut la bază nevoia de a mă cunoaște pe mine, de a înțelege comportamentul si trăirile mele, de a avea o claritate, de a da un sens.

Am făcut sacrificii pentru a putea fi prezentă la facultate, am interacționat cu profesorii mei, am pus întrebări, m-am înfuriat, am plâns, am ras, am cercetat. Sunt câțiva profesori pe care i-as numi mai degrabă mentori. Dragoș Cîrneci, profesor de neuroștiințe, a fost primul care mi-a stârnit curiozitatea de a înțelege structura creierului, ce se întâmplă în creier. Bineînțeles ca informațiile de la el au venit mănușa pe structura mea- de om care a terminat mate-info- de a găsi logica, de a vedea ceva concret. Alt mentor a fost Simona Marica- profesor de psihopatologie. Avea materia structurata atââât de bine, plus căldura, fermitatea și onestitatea ei, toate acestea au făcut să îmi rămână întipărite pe viață cunoștințele ce țin de psihologie clinica. Eram sigura ca voi alege o abordare cognitiv- comportamentala ca orientare in psihoterapie, date fiind informațiile de mai sus. Dar, am cunoscut un alt mentor, pe Matei Georgescu, profesor de psihanaliza, care mi-a zdruncinat toate convingerile de pana atunci. Seminariile lui erau absolut unice și, oricât aș încerca acum sa redau, va spun ca nu se poate reda in cuvinte, ele se trăiesc. Pur si simplu. Mă aflam în imposibilitatea de a alege o formare, pentru ca mi se părea că toate sunt folositoare însă vedeam și limitele lor. După o perioadă de cercetare, am ales sa fac formarea in psihoterapie integrativa la Institutul Român de Psihoterapie Integrativă. Lucrarea mea de licență are ca subiect Relația dintre stres și bolile psihosomatice. Si, am înțeles cat rău provoacă stresul prelungit in corp. Lucrarea de disertație si lucrarea de  final de formare au ca subiect Stilurile de atașament, un alt subiect care mă preocupă și care mi se pare esențial în demersul de autocunoaștere al fiecăruia. Cam atât despre mine, in ceea ce privește psihologia.

In rest, sunt pasionată de actorie (actoria aia care te obligă să fii in adevăr si onestitate) si am făcut cursuri de actorie și am jucat în câteva piese de teatru. Îmi place sa fiu înconjurată de prieteni, prietenii aceia cu care te conectezi, cu care ai o relație in care oferi și primești in egală măsură. Sunt o persoană activă, îmi place să fac mișcare, sa cunosc oameni si locuri noi, sa încerc feluri noi de mâncare. Sunt un om curios. Cred cu tărie ca e nevoie sa lucrăm la noi pentru a putea fi autentici in fața celuilalt. Nu suntem perfecți, nu asta e ideea, ideea este de a ne accepta și părțile mai puțin plăcute. Ar fi multe de spus dar, cel mai important ar fi sa spun ca suntem unici, de aceea avem nevoie de oameni care sa ne privească in unicitatea noastră.

Nu știu unde ne va duce drumul, nu știu ce e mai bine pentru tine, ce știu este ca te voi călăuzi pe drumul tău de cunoaștere de sine, voi fi cu tine, cu empatie și onestitate.